Treceți la conținutul principal

Secretele numerologiei: Legea lui 1

Literatura este un cod al vieții și este uimitoare ignoranța celor ce consideră operele beletristice simple... povești. În fapt, aceste ‘povești’ pot fi cei mai mari profesori ai realității trăite în corp uman. Mi-am amintit cum, la începuturile mele, pe vremea când eram profesor de limba și literatura română, în orice proză, insistam de la începutul analizei literare pe identificarea ‘coordonatelor spațio-temporale’.

Până una alta, se pare că, atâta vreme cât suntem întrupați, forma ne constrânge să ne aflăm într-un singur loc, într-un singur moment. Sigur, excludem aici performanțele supraomenești ale maeștrilor (știut este că Părintele Arsenie Boca, de exemplu, a fost văzut simultan atât în închisoare, cât și la înmormântarea mamei sale). Dar până ce bilocația să devină o stare de normalitate pe planeta noastră, ne raportăm la linia de mijloc a condiției umane.

Venim în corp să experimentăm individualitatea, să manifestăm condiția de a fi 1, separați de ceilalți oameni (deși legați prin esență, la un nivel superior). Toți marii învățători vorbesc despre puterea prezentului, despre concentrarea atenției pe locul în care ne aflăm și pe acțiunea pe care o facem ACUM! Atenția fiind valul care direcționează energia, este de la sine înțeles de ce atunci când ne concentrăm 100% asupra unei intenții sau fapte, avem cele mai mari șanse de a materializa ceea ce ne dorim (sigur, dacă nu se opune sufletul care ne spune că, ceea ce ne dorim nu e neapărat și ce e mai bine pentru noi.). Numărul 100 este compus din 1 (omul înzestrat cu direcție, ambiție, scopuri, forță, voință) și 0 (zero fiind simbolul a tot ceea ce ar putea să existe, al potențialului divin din fiecare dintre noi). Cei doi de zero trimit deja spre simbolul infinitului, spre capacitatea de a crea, a distruge și a recrea permanent forme noi în Univers. A fi 100% și da 100% și într-o situație reprezintă cheia materializării! Acesta este secretul legii atracției! Numai 1 pune în mișcare infinitul și îl face să devină concret, palpabil.

1 devine lege pentru orice materializare!

1 trezește Dumnezeul din noi, puterea de a fi creatorii propriei vieți. 1 este uniunea dintre gând, cuvânt și faptă, prin urmare  și testul de integritate pentru fiecare dintre noi. Atunci când ne punem o intenție, suntem consecvenți, acționăm în conformitate cu ce gândim și rostim în cuvinte, atunci intenția se întrupează și ea, devenind faptă. Asta înseamnă să fim loiali nouă înșine, să nu ne mințim și să ne punem toată energia în direcția scopului. Când facem tot ce ține de noi, atragem din Univers forțele care ne susțin, praful de magie care face să se întâmple și dă suflare de viață peste ceea ce a fost mai întâi zămislit în mintea noastră.

1 este fundamental în relații, unde legea lui 1 are cele mai clare aplicații. Nu poți să fii cu trupul lângă soț/soție/partener, dar cu mintea la altcineva sau la vreun ideal de bărbat/femeie și să te plângi că nu merge căsnicia sau relația.

Universul are o ierarhie foarte clară, necesară să întrețină o ordine ce ne separă de haos. Noi ne naștem din 2 (2 părinți), devenind 1. Tot ce este sub noi, se poate multiplica (de aceea, putem avea mai mulți copii). Dar la același nivel cu noi, nu vorbim de ierarhie, ci de egalitate. Pe aceeași linie, în oglindă, se află partenerul/partenera, un rol în care nu putem avea decât un actor în același timp. (Dacă dai rolul și altcuiva, e ca și cum ai fi antrenor de tenis și, la proba de simplu, bagi în teren doi jucători. Oricum, se lasă cu penalizare pentru cineva.) Împreună cu el/ea, 2 devin din nou 1 (yin și yang). Cuplul (2) dă naștere lui 1 (‘și se va uni bărbatul cu femeia lui și împreună vor deveni un trup’), formând un nou întreg, deci o nouă energie amplificată, capabilă să funcționeze 100% și să creeze împreună mult mai mult decât ar fi putut crea individual.

Întregul unui cuplu (1 format din 2) are tocmai această funcție: de a-i ajuta pe cei doi parteneri să devină și să creeze împreună mai mult decât ar fi putut să o facă separat fiecare dintre ei. Forța vieții este împinsă mai departe prin puterea lui 1: individul (1) care, în cuplu (un nou 1, format din 2), dă naștere unei noi familii (din nou 1, format fie din cei doi, fie din cei doi plus copii).

În momentul în care unul dintre cei doi parteneri nu aduce toată energia sa și toate resursele sale în viața în doi, atunci, cuplul sau familia nu trăiește. Doar supraviețuiește, până când, dacă se atinge nivelul minim critic, se destramă. Nu poți fi blocat într-o iubire din trecut după care suspini și să fii complet fericită/fericit în actuala relație. De asemenea, a fi cu 2 parteneri în același timp reduce șansele de împlinire, din moment ce scindarea, ruptura, cauzează fisuri și împarte întregul. Din moment ce ești 50% într-o relație și 50% în alta sau măcar cu gândul la alta, ai 50% șanse să te simți confortabil în propria viață. Fie ți-e greu să atingi împlinirea profesională, fie o duci prost cu banii, fie te simți izolat afectiv.

Din punct de vedere socio-profesional, se vorbește despre ‘calea în viață’, care nu poate fi, deci, decât una singură. Și dacă se prestează mai multe activități în același timp sau există colaborări pe lângă serviciul stabil, întotdeauna trebuie să fii conștient de activitatea principală! Trebuie să știi care activitate este pentru tine numărul 1, iar acolo trebuie trimisă atenția. Cealaltă trebuie să-și respecte locul 2, adică să fie acceptată ca activitate auxiliară, producătoare de bani, de exemplu, sau să nu i se dea mai multă valoare decât unei pasiuni sau unui hobby. Este nevoie de această ierarhie, pentru că nu pot exista 2 activități pe același loc! Adevărat, în timp, rolurile lor se pot inversa și o pasiune construită dincolo de un anume nivel poate deveni activitate principală, dar principiul lui 1 rămâne în vigoare: nu poți fi în două locuri în același timp. Nu pot exista simultan doi pe același loc.

Viața pe Pământ este despre roluri și actori! Legea lui 1 ne garantează că într-un singur rol nu poți pune doi actori pe aceeași scenă simultan! Chiar și în culturile în care bărbații pot avea mai multe neveste, există o ordine și există o soție principală! Al doilea frate nu va putea niciodată să fie primul, oricât ar încerca să demonstreze el altceva. Vedem atâtea mame care spun ‘Iubitule’ băiatului lor. Păi ăla e locul bărbatului, nu al băiatului. Cum repet obsesiv, ‘Femeia care pune copilul pe primul loc, își pierde bărbatul.’ Și e firesc să fie așa. Vedem tați care se pozează cu mândrie numai cu fetele, care sunt ‘cele mai mari comori’. Păi asta înseamnă că, psihologic, ei sunt căsătoriți cu fata, nu cu mama ei. Mai sunt și cei ce etalează fotografii cu animalele de companie mai ceva decât cu partenerul sau care vorbesc despre animalele din casă mai mult decât despre omul de lângă ei. Păi este clar cine e pe locul întâi.

Numerologia, prin legea lui 1, ne ajută să înțelegem unul din marele secrete ale vieții: a ști să trăiești înseamnă a-ți cunoaște și a-ți respecta locul, precum și a deține arta de a-l pune pe fiecare la locul lui, de a da unui singur om sau unei singure acțiuni un singur loc în același timp. După cum ne învață Biblia: Nu poți sluji în același timp la doi stăpâni.

Sura foto: http://icongal.com/gallery/icon/20433/128/win_number_1_trophy

Comentarii

  1. Foarte bine spus și pus punctul pe "i". Cunosc multe persoane care nu știu ce rol au cei de lângă ei, confundă soțul/soția cu copilul sau cu animalul de companie ori care cred că jobul/cariera este ceva-ul cel mai important din viața lor. Foarte bun articolul. Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveti dreptate...Dar sunt multe de adaugat. Dupa cum bine stiti, fiecare dintre noi am venit pe pamant pentru a invata niste lectii. Pentru ca nu avem modele de comportament, tindem sa repetam greselile parintilor, bunicilor etc. Ne casatorim fara a sti prea bine ce inseamna sexul opus. Daca reusim sa nu ne sfasiem reciproc pana la varsta de xxx, depinde cand devenim mai intelepti, reusim sa ne armonizam cu partenerul. Cu conditia sa existe comunicare deschisa. Si nu este vorba de a pune copilul mai presus decat sotul. Este altceva...Copilul este o faptura noua, fragila, careia trebuie sa-i acorzi mai multa atentie. De cele mai multe ori, copiii sunt papusile pe care mama invata sa devina mama. Nu ne nastem mame, invatam din mers. Desigur ca repetam greselile mamelor noastre. Eu mi-am propus sa nu le repet. N-am reusit intotdeauna, dar nici nu mi-e rusine sa-mi recunosc greselile. Presupun ca nu este capatul pamantului daca sotul se simte pentru un timp izgonit din " alcov". Doar nu este un bebe neintarcat care trece din bratele mamei sale in bratele sotiei. Venirea pe lume a unui copil este si lectia de maturizare a barbatilor. Si ei trebuie sa invete iubirea neconditionata. E dificil sa vorbim aceeasi limba, dar nu imposibil. Dar, cine sa ne invete toate aceste lucruri? In general, ca si in scoala, ni se dau definitii. Invatam doar experimentand. Copilul alaptat, langa care mama a fost prezenta in primii ani de viata, cu un tata puternic, calm, protector, isi gaseste mai usor drumul in viata si va fi un copil talentat, dezinhibat, curajos, dornic sa-si invinga limitele. Intr-o societate in care mama nu-si permite sa ramana langa pruncul ei in primii ani de viata, sa nu ne miram ca majoritatea membrilor societatii sunt autisti, ori cu foarte multe traume. Dupa parerea mea, barbatii trebuie sa schimbe lucrurile in tara asta. Daca iesim noi in strada sa facem schimbarea, exista pericolul sa ne masculinizam, sa ne pierdem acele insusiri care ne fac sa fim diferite de voi, barbatii. In plus, daca suntem nevoite, ca sa ne aparam pruncii, sa devenim mai bataioase, voi o sa pierdeti, pentru ca vom ramane cu impresia amara ca nu sunteti destul de evoluati ca sa aduceti pe lume prunci puternici. In toate este prezenta si genetica. Trebuie sa redeveniti voi protectori si puternici, ca sa putem ramane noi feminine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cine a lansat zvonul ca doar 144000 vor fi alesi, a facut-o intentionat, ca sa ne dezbine. Competitia naste ura si invidie, daca nu suntem echilibrati. Eu cred in armonizare, colaborare, ajutor reciproc. Doar asa vom putea face saltul pe un nivel de constiinta superior, iesind din Labirint, din noaptea mintii care se crede atoatestiutare. Si mai cred ca fiecare om, oricat de modest ar fi, are in el scanteia divina. Deci, cine ne separa in alesi si nealesi? Cine stapaneste dezbinand?Acela nu este Dumnezeu. In urma cu cativa ani, vine la mine o amica. Imi zice: " Maria, m-am intalnit in Bucuresti cu un domn ciudat. Ca Magul din povestile tale. Mi-a zis ca tu, Maria, esti deja in 5D, iar eu, Cecilia,am fost aleasa sa conduc destinele romanilor prin 4D!"
    In general, nu ma mir de nimic. Am zis ca asa o fi, mai ales ca intalnisem deja o multime de alesi, in grupurile spirituale de pe net. Mi-am continuat munca, dar pe Cecilia am scos-o din casa mea. Pentru ca minte, manipuleaza, practica magia sexuala si controlul de la distanta, loveste energetic si PSI.
    I-am intrebat pe mai multi. Va intreb si pe dvs: cine credeti ca este acel mag? Cine sunt nebunii care ne dezbina, in timpuri tulburi, cand ar fi trebuit sa fim uniti in Dumnezeu Unu, sa lasam ifosele deoparte, sa punem manutele la treaba, ca avem nevoie de aliati in natura, daca dorim ca raul si ramul sa ne fie preteni? Mor albinele deja. Urmam noi, daca mai vorbim vorbe goale si nu trecem la treaba. A trece la treaba inseamna a curata pamantul Romaniei de gunoaie si a stopa otravirea pamantului, apelor, taierea padurilor, abuzarea animalelor. Dar...intr-o tara in care mii de copii sunt abuzati incusiv sexual, daca omul nu este capabil sa apere nici drepturile copiilor, sa-i mai cer sa apere drepturile animalelor? Traim intr-o lume stramba, strambata intentionat, pentru ca sa nu ne putem ogindi in Lumea Lui Dumnezeu. Universul ne respinge ca pe un virus distrugator. De aceea ni se nasc din ce in ce mai putini copii si acestia sunt bolnavi, in numar uimitor de mare. De aceea si homsexualitatea este din nou in floare, ca in timpurile Sodomei si Gomorei. Homosexualitatea este semn ca degeneram si nu ne mai meritam numele de Oameni. Cu toata campania pentru apararea drepturilor bieeeetilor homosexuali, nu ei sunt adevaratele victime. Nu-i violeaza nimeni, nu-i loveste nimeni cu pietre, nu le incalca nimeni dreptul la intimitate. Si-l incalca singuri, pentru ca le place exhibitionismul si marsurile de paparude impopotzonate. Au mai inhatzat si curcubeul, simbolul legamantului dintre noi si Dumnezeu si l-au pus pe steagul lor. Ca totul sa fie si mai invalmasit, iar copiii nostri sa creasca intr-o atmosfera dubioasa, in care curatul e murdar si viceversa. Daca nu reparam noi, o va face Universul, respingandu-ne, anihilandu-ne. Stie el cum. Prin epidemii, cutremure, seceta prelungita, ori inundatii, furtuni magnetice...Homosexualii sunt oarecum victime. Probabil ca multi nu au fost iubiti in copilarie de parinti si asta este reactia lor de raspuns a agresiunea familiei, ori a societatii. Cand un barbat devine efeminat, normal ca isi va cauta partenerul intr-un barbat, incercand sa compenseze ceea ce-i lipseste. Unii probabil provin din medii in care au fost abuzati de mici si li se pare firesc. Cand nefirescul devine firesc si se multiplica, inseamna ca exista persoane care dirijeaza din umbra asta.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Horoscopul miracolelor! 40 de zile cu daruri cerești pentru zodii

De ce este important să respectăm ciclul sărbătorilor de peste an, indiferent dacă ele sunt de natură laică ori religioasă? Pentru a fi trăi în LEGEA RITMULUI. Crăciunul urmat de Anul Nou și Paștele sunt vârfurile trăirii în acord cu respirația Universului, în care ne lăsăm atât ca indivizi, cât și ca grup, naționalitate, specie. Mișcările astrelor sunt în deplină armonie cu energiile terestre care însuflețesc omul. Tot Cerul, cu ființele sale de Lumină (ierarhii cerești, arhangheli, îngeri, sfinți), dar și cu corpurile fizice purtătoare de vibrații (stele, planete, sateliți, asteroizi) care sunt ca niște valuri de energie ce ne poartă pe marea vieții pulsează la unison cu ceea ce se întâmplă cu noi și în noi. Precum în Cer, așa și pre Pământ.
Postul Paștelui scoate din noi un joc de lumini și umbre. Coborâm în bezna proprie și în bezna celorlalți, care ne înghite uneori cu totul, ca atunci când nu mai poți înota, îți intră apă în pe nas ori chiar ajungi cu capul la fund. Săptămâna mar…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…